Fugi Moşule, fugi!

6 decembrie

Şi ce? Păi pentru unii dintre noi poate era ziua de după seara în care ne-am lustruit ghetele ca să...ce? (daţi-mi un răgaz să accesez partea aia de memorie auditivă) Ca să nu le ocolească Moşu', să vadă că eşti băieţel cuminte, ar spune aproape convingător doamna Georgescu. :-j

Dar eu m-am prins demult că Moşu' e senil şi uită de ieri până azi dacă am făcut prostii. Dovada? N-am primit niciodată o nuia înfofolită-n staniol. Vai, cât o mai meritam. :-" Într-un an i-am scris că vreau să-mi aducă o nuia, ce atâtea portocale? Vreau o nuia, te rog; i-am scris lui Nicu. Ziua următoare, ghici ce? Tot portocale. Mersi, Nicuuuule.

Eu nu-l aşteptam pe Moş. Eu ştiam doar că dimineaţa o să am botinele înfundate cu dulciuri, citrice şi alte plasticării care-mi satisfăceau fanteziile de copil. De unde veneau nu prea mă interesa. Ca plod cinic şi sceptic, îi bănuiam pe mai tinerii părinţi. Nu şi sora mea. Nuuuu... :-j

Sora mea era genul de copil care vroia să-l prindă pe Moş în timpul actului. Nu putea să doarmă noaptea ştiind că personajul fantastic-dar-deloc-ireal urma să-şi facă marea intrare prin gaura cheii, fix la gura ghetelor ei.
Ea e un exemplar formidabil din rasa micilor animale de pradă, vânători ai moşilor festivi, mici VanHelsingi ai sărbătorilor creştine. Bântuie prin întuneric, aşteptând după colţuri, pe sub canapele, în debarale, ciocolata încă picurându-le de pe canini de la ultimul festin feroce. Nu-i mai satură hypermarketurile!
Pun momeala şi aşteaptă să-i prindă pe neni în ambuscadă. Marchează locul cu o gheată şi aşează strategic fursecuri aromate şi lăptic înmierat ca să-şi piardă Moşu' buna raţiune. Că ştim toţi că bătrânu' are slăbiciune pentru dulcegării.
Numai de l-ar prinde. Numai o dată! L-ar soma să-i predea jucăriile din sac şi apoi i-ar tunde barba, că nu se mai poartă. :))

Cum o fi să nu dormi de emoţie? Acum ţi se întâmplă asta doar înainte de un examen. Ce sec. Ce trist.
La muţi ani, copii din voi toţi. Iată-vă cadourile, o continuarea a seriei de mărţisoreală.

Atenţie, unele titluri de cadre conţin informaţii edificatoare + îmi cer scuze pentru albastrul turbat. S-a stricat templateul şi nu vrea să revină.

1. :]

2. ciuperca mario

3. :O

4. spume pe bune

5.

6. Rosie

7. Captain Simian

8. Grunt :-w

9. just lose it

10. ton

11. stormtrooper

12. monoclu

13. *_*

O continuare a seriei de mărţisoreală.

Post Bal Fcrp

Luni a fost balul Fcrp şi m-am prezentat pozar.
Din câteva sute de cadre am selectat nouă care îmi plac şi unul care-mi satisface latura narcisistă.
Partea PreBal ai văzut-o mai jos.

The MooD

Dj Undoo

pozarul eu

Miss Ioana

The Player

Alex Velea

Pre Bal Fcrp

Organizatorii Balului FCRP m-au abordat pentru un job. Am pozat cuplurile pentru Miss & Mister. Tema şi locul fuseseră deja fixate.
Vineri, pe Arthur Verona, pe 3m de trotuar şi cu lumină furibundă, am folosit prima dată noul blitz. E un joc cu reguli destul de diferite, la început.
Mai jos ai câteva poze de acolo. Sunt curios să aflu care cadru îţi place mai mult şi de ce.

Nu uita să dai click pe fiecare.
Detaliile sunt mai bune la rezoluţii mai mari.

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

morfism

Titlurile le pun după ureche. Că se mai potrivesc ca semnificaţie, se întâmplă.
Serie de autoportrete asistate. Ştiu. Ştiu. Iar timelapse. Când găseşti un truc nou nu-i mai dai drumul.
Lasă că ajung eu să fur şi-o cameră care filmează. :))

Pe scurt, o să mergem de aici - până aici (clickie clickie)

Da, mă plictisesc.

Pământul sunt eu

To: adam@edenresidential.sky;

CC: jc@elysium.sky

Subject: Eliberare din funcţie

Stimate domnule Adam,

Ne cunoaştem de o viaţă, nu? Am decis să nu respect întru tocmai indicaţiile Omului de Deasupra şi să fiu mai puţin formal, chit că s-ar putea să mă mustreze şi să fie puţin mai rece cu mine o perioadă.

Te-am adus în companie pentru că eram convinşi că abilităţile tale de Art Director sunt ceva nemaivăzut şi că vor schimba faţa lumii. Aveai un potenţial creativ uriaş. Din momentul în care te-am văzut cum ai apucat băţul acela şi ai început să desenezi în nisip, mi-am zis: “ Uite un angajat cu viitor, nu ca toate maimuţele astea fără imaginaţie. Într-o zi băiatul ăsta o să fie destul de bun încât să se menţină singur pe propriile picioare.” Şi ai fost.

Am avut grijă de tine şi ţi-am creat cele mai bune condiţii. Tu nu aveai altceva de făcut decât să priveşti şi să înveţi de la mine. Te-am învăţat să produci scântei şi să imiţi aripi; ai reuşit să pluteşti pe apă şi să te îmbraci conform codului vestimentar. Ai supravieţuit tuturor testelor impuse de Management. Am fost deosebit de impresionaţi cum ai gestionat proba Potopului deci poţi să îţi dai seama acum de ce ai mai primit câte o inspecţie-cutremur surpriză.

Mi-ai fost drag. Ai fost protejatul meu. De fiecare dată când ai făcut vreo greşeală mai mare am trimis echipa de mantenanţă să pornească Sistemul de Echilibrare şi Regenerare, totul ca să îţi acopăr derapajele creative. Am primit mai multe plângeri de la ceilalţi angajaţi că te favorizez şi multora a trebuit să le curm prematur cariera (ca Rex T. Zaur care ar fi ajuns departe dacă n-aş fi aflat că ţi-a pus gând rău).

Ne cunoaştem de o viaţă dar a venit momentul să separăm afacerile de plăcere. Te-am păsuit destul. Ţi-ai neglijat responsabilităţile şi ai profitat de buna mea voinţă. Lumea nu este terenul tău de joacă.

Astfel, cu regret îţi aduc la cunoştinţă nu vom mai avea nevoie de serviciile tale şi că eşti eliberat din funcţie începând cu 01.01.2012, din următorul motiv: depăşirea atribuţiilor fişei de post şi vandalizarea spaţiului de lucru.

Eşti rugat să eliberezi continentul ocupat în timp util şi să te prezinţi la biroul domnului A. Petru în timp util pentru ţi se elibera cecul cu ultimul salariu şi pentru a primi decizia finală de la Management în privinţa relocării tale. Spre binele tău, sper să nu te trimită în Sud. Zvonurile spun că e al naibii de cald.

Al dumneavoastră,

Terry P. Pamant

HR Manager

Pentru concursul Pământul eşti tu.

a sfinţi

Astăzi am văzut unul dintre cele mai faine apusuri vreodată.
Nu-i chiar ăsta de aici dar e şi el prin top.

Ştii ce-i ironic? Cadrul avea o culoare atât de puternică încât a trebuit să-l bag prin PS să-i reduc saturaţia. :))

Nu te mai grăbi. Nu mai alerga. Opreşte-te din când în când şi uită-te în jurul tău. Din miile de oameni care alergau acasă, eu eram singur pe dig cu ochii spre cer. Nu-i photoshop, nu's trucuri foto. Doar deschide ochii şi priveşte.

Amânare

Ştiu că ar trebui să fie fotoblog dar câteodată mă plictisesc şi mă loveşte creativitatea peste mână.

Idei de astăzi, făcute astăzi. Colaje.

Poking Your Brains Out

Creativity. You're not the first.

If God were 2.0

7

Din cameră. Nu-i pictată în photoshop.
Creată pentru concursul Windows, unde sistemul de votare a supt. ^_^

Back to Bolboci

Pe drumul spre lac, dar cu altă ocazie. Îngropat în ceaţă pe undeva pe la jumătatea lui august.
Trebuie să le vezi mai mari, aşa că dă click pe ele.
















+ bonus de ziua următoare:

La Bolboci

Am săpat prin arhive pentru poze rămase restante. Şi sunt destule.
Aleatoriu, deci, cadre din iunie. Excursie de o zi către lacul Bolboci, Munţii Bucegi.















Probabil o să primesc întrebări pentru ultima. Lovitură preventivă: nu am modificat expunerea, nici n-am pictat-o. În mare, aşa arăta scoasă din cameră. Panorama din 6 cadre.